Biserica Reformată din Doboz

În centrul comunei Doboz, în mijlocul Pieței Kossuth, se află biserica reformată cu valoare istorică și simbolică: a fost construită între anii 1794-1798, în timpul predicatorului Kállai M. Sámuel. Biserica este alcătuită dintr-o singură navă, având un turn în fațada principală și o absidă semicirculară. Corpul turnului este încununat de o cornișă cu ceas. Pe coiful turnului se poate vedea anul 1867, care marchează renovarea, iar în vârful coifului se află un ornament cu glob, stea și steag. Mobilierul bisericii este realizat în stil clasicizant, cu influențe baroce. Pardoseala este acoperită cu scânduri late. Orga construită în 1912 este de asemenea protejată ca monument istoric. Mobilierul special din lemn de stejar conferă interiorului bisericii o atmosferă aparte. În biserică se găsește și o piscină de botez din marmură, deosebită. Biserica a fost avariată în timpul cutremurului din 1978, iar restaurarea acesteia a durat șase ani. Clădirea a fost consolidată cu o structură ascunsă din beton armat, care a atras atenția UNESCO. Comunitatea Reformată din Doboz organizează, pe lângă slujbele religioase, ocazional și programe culturale în interiorul bisericii, contribuind astfel la diversificarea vieții culturale a vechii așezări.

Biserica și cripta catolică Înălțarea Sfintei Cruci

În spatele fostului castel, înconjurat de un braț al Crișului Negru Mort, se află un parc de 3,7 hectare, amenajat în anii 1880 de familia Wenckheim. În cel mai înalt punct al parcului se află capela și cripta neoromanică Sfânta Cruce, supranumită „bijuteria” zonei. Contele Dénes a construit în 1902, pe baza planurilor antreprenorului vienez Viktor Siedek, biserica patronală în stil neoromanic și capela rotundă de cimitir, cripta. Capela a costat 250 de mii de coroane. Săpăturile pentru fundația bisericii au fost realizate în 1857 de muncitorii zilieri din Doboz într-o săptămână. Clădirile au fost sfințite pe 7 iunie 1902 de episcopul de Oradea, Lőrinc Schlauch. Conform descrierilor vremii, la podul din Gerla, episcopul care a oficiat sfințirea a fost întâmpinat de o sută de călăreți, care l-au însoțit până la intrarea în biserică. După sfințire, la prânzul festiv au fost distribuite 800 de tichete de masă muncitorilor care au lucrat la construcție. Interiorul este bogat decorat, fiecare coloană și scară din biserică fiind realizată din marmură. Ferestrele colorate, cele trei picturi de altar și frescele de pe tavan, împodobite cu mozaicuri acoperite cu foiță de aur de 24 de carate, au fost realizate de artiști tirolezi. Biserica și cripta familială aferentă pot fi vizitate cu programare prealabilă.

Casa Memorială Széchy Tamás, Colecția de Istorie Locală și Casa de Creație

Casa Memorială Széchy Tamás, Colecția de Istorie Locală și Casa de Creație este un punct cultural și tradițional de referință al localității noastre. Această casă păstrează vie amintirea unuia dintre cei mai de succes antrenori de înot din toate timpurile, Széchy Tamás, primul cetățean de onoare al localității Doboz. Aici și-a petrecut copilăria, iar mama sa a fost șefa oficiului poștal. Clădirea a servit ca oficiu poștal până în 2008, iar ulterior, datorită unui proiect, a fost renovată și parțial reconfigurată, dobândind aspectul său actual. În 2012, a fost redeschisă publicului, găzduind o expoziție permanentă cu obiectele personale ale „papei înotului” și colecția de istorie locală, care include atât obiecte donate de locuitori, cât și lucrări realizate de membrii Asociației de Artă Populară din Doboz. Cea mai nouă expoziție, dedicată istoriei poștei, a fost inaugurată în 2024. Această casă găzduiește toate atelierele de meșteșuguri, taberele și evenimentele care păstrează vii tradițiile de odinioară și le transmit cu fidelitate generațiilor viitoare. Scopul principal este respectarea și transmiterea valorilor și tradițiilor locale „din tată în fiu”. O casă vie, un spațiu pentru evenimente, cu propria grădină de plante medicinale. Casa memorială poate fi vizitată cu programare prealabilă.

Castelul Wenckheim din Doboz

Fostul Castel Wenckheim funcționează astăzi ca Școala Generală din Doboz. Castelul, care în 1944 avea 52 de camere, și-a dobândit forma actuală în trei etape. Mai întâi a fost construit castelul de vânătoare cu fața spre drumul principal (în prezent aici se află un magazin). Pe baza planurilor arhitectului Antal Czigler din Gyula, Rudolf Wenckheim a construit clădirea parterului castelului de vânătoare, oferind un loc de odihnă și ospitalitate după vânătoare. În 1850 a fost finalizată partea de etaj a castelului și extinderea acestuia paralel cu drumul principal, care astăzi face parte din clădirea Școlii Generale din Doboz. Clădirea a primit atunci forma de „U”, iar aproape în același timp, în 1852, pe baza planurilor lui Miklós Ybl, au fost construite grajdurile de curse și șopronul pentru trăsuri în stil romantic, urmate de hambarul cu siloz de ovăz cu arc de triumf. Doboz a devenit centrul moșiei, de aici fiind administrate și proprietățile din Vésztő și Csorvás. La începutul anilor 1900, Dénes Wenckheim a construit partea etajată din curte, cu acoperiș mansardat și acoperită cu ardezie, într-un stil istoricist. La etaj se ajungea pe o scară de marmură. Din camera cu balcon se deschidea o frumoasă priveliște spre parcul castelului. În camere au fost instalate sobe de teracotă superbe, asortate cu culorile pereților. În sala de mese a fost adusă din Belgia o sobă de teracotă albă de 4 metri înălțime. Etajul era locuința contesei și a copiilor. Castelul era mobilat cu rafinament, în stil aristocratic. La parter se afla sala mare de mese, care servea, printre altele, drept loc pentru cinele de vânătoare. Mulți oameni faimoși au vizitat castelul cu ocazia vânătorilor, printre care și guvernatorul Miklós Horthy. În anii 1940, contele Lajos Wenckheim a transformat castelul într-o adevărată reședință rurală. Pe pereții coridoarelor se aflau sute de coarne de cerb și căprior, frumoase și valoroase. Castelul de vânătoare din Doboz era bine cunoscut în cercurile aristocratice. În prezent, impunătoarea clădire găzduiește 9 săli de clasă. În 1996, clădirea a fost extinsă cu un nou corp, în care au fost amenajate alte săli de clasă. Complexul vechi și nou este dotat cu o sală modernă de calculatoare, o sală de dezvoltare și săli de clasă specializate echipate cu table interactive, oferind astfel condiții excelente elevilor din Doboz.

Cetatea lui Samson

Cetatea de pământ din epoca arpadiană, cunoscută sub numele de Cetatea lui Samson, apare pe harta lui András Paulovics din 1789, însă sursele anterioare nu o menționează. Conform unei legende populare, numele cetății este legat de un conducător de tâlhari pe nume Samson. În perioada otomană, aici se afla ascunzătoarea unui conducător de tâlhari numit Samson, care a provocat multe pagube turcilor și a ucis mulți dintre ei. Sub pământ exista o pivniță adâncă unde își depozita comorile. Însă, în acea pivniță subterană se putea intra doar prin trunchiul gol al unui salcie ciuntită care creștea pe malul Crișului. În 1964, arheologul Júlia Kovalovszki, originară din Doboz, a determinat extinderea cetății în timpul săpăturilor sale. Cetatea lui Samson este formată din două părți, o cetate interioară și una exterioară. În una dintre secțiunile sale de săpături, Júlia Kovalovszki a descoperit rămășițele unui turn de poartă care asigura trecerea prin valul de pământ bătut. În 2006, pe locul turnului de poartă a avut loc o cercetare arheologică de verificare, sub conducerea arheologilor Dr. Mária Béres și András Liska. Ca rezultat al săpăturilor, a fost descoperită o parte necunoscută anterior a turnului de poartă documentat de Júlia Kovalovszki și au fost colectate informații despre structura valului de pământ. Locuitorii satelor din acea perioadă, în special în prima etapă a epocii arpadiane, ar fi putut folosi cetatea lui Samson, construită într-un colț protejat al Crișului, ca adăpost temporar.

Magazia proiectată de Ybl Miklós

Magazia este o clădire monument istoric construită în 1863. Este un reper remarcabil al istoriei industriale și arhitecturale a localității, realizată pe baza planurilor lui Ybl Miklós pentru fostul domeniu Wenckheim. Această magazie este un adevărat precursor al tendințelor arhitecturale moderne. Clădirea are un plan în formă de T, este o structură compactă cu trei etaje, având ferestre simple cu ancadramente gotice. Între ferestre se află lesene care urcă de jos, iar deasupra etajului al doilea se află o cornișă, în timp ce deschiderile de la etajul al treilea încoronează clădirea ca niște perle, având un acoperiș în două ape joase. Blocul este conectat la turnul de uscare adiacent printr-o singură deschidere arcuită până la etajul al doilea. Aceasta servea drept pasaj acoperit pentru căruțele de transport. Partea mai mare, cu plan dreptunghiular, era utilizată pe trei niveluri pentru depozitarea cerealelor, funcționând ca magazie. La această aripă a clădirii se alătură perpendicular partea de siloz, care este, de asemenea, cu trei etaje. În mijloc se află o boltă semicirculară, iar în partea dreaptă era amplasat silozul de uscare. În 1985, acoperișul grav avariat de furtună a fost restaurat, însă alte lucrări nu au mai fost realizate. Până în 1944, magazia a fost utilizată de domeniu, apoi de Cooperativa Agricolă, iar ulterior de Întreprinderea de Comerț și Morărit a județului Békés. În 1962, clădirea a fost cumpărată de Cooperativa Agricolă Petőfi din Doboz. Conducerea Cooperativei, observând degradarea rapidă a clădirii, a planificat renovarea acesteia, dar nu a reușit să asigure fondurile necesare. În ciuda stării sale avansate de degradare, magazia este considerată un monument al istoriei agriculturii. În prezent, este în proprietate privată.

Parcul Castelului Wenckheim

În spatele fostului castel, înconjurat de un braț al râului Holt-Fekete-Körös, se întinde un parc de 3,7 hectare, amenajat în stil englezesc de familia Wenckheim în anii 1880. Arborii caracteristici sunt stejarii pedunculați, platanii, teii, castanii sălbatici, ginkgo biloba și grupuri de pini. Parcul este zonă protejată din 1979, iar conducerea comunei Doboz consideră reabilitarea acestuia o prioritate. În parc pot fi admirate copaci de o frumusețe rară, unii având mai mult de câteva sute de ani. În acest parc englezesc cu pajiști se află mausoleul familiei și capela (1896-1902). Reabilitarea parcului a avut loc în 2006, încercând să readucă aspectul de odinioară prin plantarea de noi specii, amenajarea de straturi de flori și înlocuirea copacilor uscați. Parcul bine întreținut și spectaculos este un loc preferat al comunității, unde atât vârstnicii, cât și tinerii se plimbă cu plăcere sub arborii seculari și își petrec timpul liber. Vă invităm cu drag să vizitați acest mediu natural minunat, a cărui climă unică este influențată de râul Holt-Fekete-Körös. Parcul este accesibil prin 4 poduri, ceea ce permite o mai bună explorare a acestei minuni naturale situate în centrul localității. În partea de vest a parcului se află un parc de statui, dedicat memoriei regilor maghiari de odinioară. Plimbându-vă prin parc și lăsându-vă imaginația să zboare, vă puteți închipui viața de zi cu zi de pe domeniul Wenckheim de altădată, deoarece fostul castel, hambarul proiectat de Miklós Ybl și capela cu criptă situată pe cel mai înalt punct al parcului sunt aproape „la o aruncătură de băț” unele de altele. Dacă ajungeți în Doboz, nu ratați acest program!

Statuia ciobanului care cântă din fluier

În centrul localității, turiștii care vizitează sunt întâmpinați de un parc plăcut. În mijlocul acestuia se află statuia publică „Ciobanul care cântă din fluier”, ridicată în anul 2000, anul Mileniului, în onoarea Mileniului, de către administrația comunei Doboz. Aceasta face referire la stilul de viață al locuitorilor din vechea așezare. Statuia, realizată din bronz și calcar, într-un stil arhitectural popular, a fost cea mai mare creație de până atunci a sculptorului Attila Mészáros. Punctul de plecare al realizării planului a fost legătura dintre Doboz și apă, care a definit atât viața oamenilor de aici, cât și istoria localității. În trecut, Doboz era aproape înconjurat ca o insulă de râul Crișul Negru. Acest lucru este sugerat de baza în formă de pietriș, realizată din calcar de Süttő. Ciobanul care cântă din fluier evocă trecutul localității legat de creșterea animalelor.