Siropul Csizmás

Într-un mic atelier de pe Dealul Vinului Egregyi, cu o priveliște blândă asupra Hévízului, iau naștere Siropurile Csizmás. Caracteristica lor definitorie? Fructe reale, fără arome sau îndulcitori artificiali. László Németh, fondatorul și creatorul, a dorit să readucă gustul autentic al siropurilor cu care a crescut — cele în care „zmeura are gust de zmeură”. Dacă și tu îți amintești gustul siropurilor de casă autentice, creațiile lui László îți vor readuce nostalgia rurală cu fiecare înghițitură.

Gastronomia și ospitalitatea au fost mereu aproape de inima lui László, după ce a lucrat în aceste domenii în străinătate înainte de a se întoarce acasă, în Ungaria. Familia sa cultivă fructe în Pankasz, un sat din regiunea Őrség, așa că, atunci când aveau surplus de fructe, László a experimentat cu producerea propriilor siropuri de zmeură, căpșuni și vișine.

După multe încercări și erori, brandul Siropul Csizmás a luat naștere — iar feedback-ul clienților a confirmat rapid locul său pe piață. Fructe reale, gust autentic, fără compromisuri.

De la înființarea sa în 2018, Siropul Csizmás a urmat un principiu simplu: să îmbutelieze doar ceea ce László însuși ar consuma cu plăcere. Majoritatea ingredientelor provin din producția familiei: zmeura, căpșunile și vișinele sunt cultivate în Pankasz, județul Vas. Florile de soc sunt culese de László însuși în fiecare mai, departe de drumuri și poluare. Cânepa este cultivată chiar în spatele atelierului său de pe Dealul Vinului Egregyi.

Fiecare etapă a procesului este realizată manual — de la măcinarea fructelor până la îmbuteliere — asigurând cea mai înaltă calitate. Siropurile Csizmás sunt realizate prin presare la rece, fără pasteurizare sau fierbere, păstrând aroma autentică, culoarea și conținutul de vitamine al fructelor. Sucurile păstrează pulpa și semințele fructelor, adăugând consistență și bogăție: semințele de zmeură rămân în sirop, iar bucățile de căpșuni rămân în suc.

Conținutul de fructe este impresionant de ridicat — cel puțin 40%. Se folosesc doar conservanți minimi și exact atât zahăr cât este necesar pentru a obține profilul de gust dorit. După cum spune László: „Niciodată să nu faci economie la fructe și să lucrezi cât mai repede posibil.”

Rezultatul este un produs care capturează adevăratele arome ale naturii — fără arome artificiale, doar gust autentic și de durată.

Gama de produse include zmeură, căpșuni, vișine, flori de soc și siropul unic de cânepă. Versiunea cu cânepă are un gust ușor pe bază de plante, calmant, și mulți îl savurează ca o băutură relaxantă de seară. László lansează doar produse cu care este personal mulțumit — dacă o rețetă nu îndeplinește standardele sale ridicate, nu ajunge pe piață.

Sirop de cânepă

Siropul de cânepă este o adevărată raritate, unic atât prin gust, cât și prin efect. Realizat din cânepă industrială (Cannabis sativa) cultivată fără chimicale pe Dealul Vinului Egregyi, László recoltează florile de cânepă femele toamna și le procesează la rece pentru a păstra compușii activi valoroși — cunoscuți pentru proprietățile lor calmante și de reducere a stresului.

Aroma siropului este delicat condimentată, revigorantă, pe bază de plante, și echilibrată cu un strop de lămâie. Conține doar ingrediente naturale și o cantitate minimă de zahăr. Perfect ca băutură răcoritoare diluată cu apă sau sifon, dar mulți îl savurează și înainte de culcare pentru efectele sale liniștitoare.

Sugestie de servire: Pentru cel mai bun gust, amestecați Siropul Csizmás cu apă sau sifon într-un raport de 1:8.

• Piața Țărănească Hévíz

Imaginează-ți o întindere vastă de apă — peste 1.000 de metri adâncime și de mai mult de 400 de ori dimensiunea Lacului Balaton — care odinioară unduia pe acest pământ. Povestea Lacului Panonic nu este doar un capitol fascinant al istoriei geologice, ci o moștenire care continuă să modeleze regiunea: a lăsat în urmă resurse minerale, soluri fertile și chiar a inspirat legende. Descoperă cum un lac antic a transformat Transdanubia — și de ce impactul său se resimte și astăzi.

O mare interioară timp de milioane de ani

La cea mai mare extindere a sa, Lacul Panonic acoperea o zonă enormă, depășind cu mult dimensiunea actualului Balaton. Timp de milioane de ani (aproximativ 12 până la 8,5 milioane de ani în urmă), a dominat regiunea. Pe măsură ce lanțurile muntoase din jur s-au ridicat treptat, lacul a devenit izolat de oceanele lumii. Apa sa s-a transformat treptat în apă dulce, iar bazinul său a început să se umple cu sedimente. Datorită izolării sale, lacul a dezvoltat un ecosistem unic, cu multe specii endemice.

Lacul nu a apărut peste noapte

Lacul Panonic nu a „apărut” pur și simplu în Bazinul Carpatic. Formarea sa a fost rezultatul a milioane de ani de activitate tectonică și schimbări climatice. A apărut ca un corp de apă independent, închis — fără legături cu mările deschise.

Ape adânci, țărmuri variate

În unele zone, lacul atingea adâncimi de peste 1.000 de metri. În alte părți, zonele mai puțin adânci susțineau lagune, delte de râu și lacuri mici, izolate. În perioadele de ape înalte, s-au format țărmuri stâncoase de-a lungul marginilor munților — urme ale acestora pot fi găsite și astăzi în Dealurile Keszthely și Munții Mecsek.

Retragerea lacului — și moștenirea sedimentară

În ciuda dimensiunii sale, lacul a fost în cele din urmă umplut de volume imense de sedimente, aduse în principal de râurile care curgeau din Alpi și Carpați. Pe parcursul a 6,5 milioane de ani, a dispărut treptat din peisaj.

Ce a lăsat în urmă?

Sedimentele sale — compuse în principal din nisip, argilă și mâl fin — au devenit așa-numitele „formațiuni panonice”, care astăzi conțin resurse minerale cheie (cum ar fi petrolul) și acvifere. Aceste formațiuni definesc o mare parte din geologia de suprafață a Transdanubiei, inclusiv Dealurile Zala.

Solurile fertile s-au format ulterior pe depozitele stratificate, bogate în argilă și mâl, ale Formațiunii Somló. Chiar și legendarul „copita de capră din Tihany” — de fapt fragmente de cochilie ale moluștei Congeria ungulacaprae — poate fi găsită încă încorporată în aceste straturi antice.

Lacurile finale și un rămas-bun treptat

Deoarece majoritatea sedimentelor au intrat din nord-vest, nord și nord-est, lacul s-a retras treptat spre sud și sud-est — ca și cum s-ar „retragere” din ceea ce este acum Ungaria.

Lacuri mici rămase au persistat mult mai mult în zonele din Slavonia (Croația) și nordul Serbiei de astăzi, dar din cauza dimensiunii, caracterului și faunei lor diferite, acestea nu sunt considerate adevărate succesoare ale vechiului Lac Panonic.