Gastronomie turistică și sustenabilitate în 2025: practici bune inspiratoare din tendințele internaționale

Grecia a inițiat în ultimii ani o dezvoltare amplă în domeniul turismului gastronomic, al cărei element central a fost crearea primei organizații naționale de management al destinațiilor gastronomice și vinicole (DMO). Această organizație redefinește gestionarea turismului gastronomic al țării: gândirea axată pe promovare a fost înlocuită de un adevărat destination stewardship, adică o gestionare interconectată, bazată pe sustenabilitate, a teritoriilor, furnizorilor și comunităților. DMO dezvoltă rute tematice — axate pe ulei de măsline, vin, miere sau cultura brânzeturilor — în timp ce agregă oferta pe platforme digitale și o organizează conform unor standarde de calitate. În mai puțin de doi ani, a integrat peste patru sute de afaceri în rețea, creând astfel un ecosistem național care sprijină ruralitatea, producătorii locali, calitatea și sustenabilitatea.

În statul Telangana din India a apărut o abordare complet nouă: unul dintre primele acceleratoare de startup-uri specializate în turism gastronomic din lume. Modelul se bazează pe ideea că experiența gastronomică nu este doar un produs turistic, ci și o infrastructură de inovație. Programul selectează anual tineri antreprenori capabili să creeze noi valori sustenabile, digitale sau culturale. Le oferă sprijin de mentorat, conexiuni cu investitori și suport de cercetare.

Inițiativa include Culinary & Cultural Passport, un sistem digital gamificat pentru vizitatori. Acesta ghidează oaspeții pe rute tematice care conectează gusturile locale, produsele artizanale, poveștile și locurile comunitare. Vizitatorii pot acumula puncte, debloca activități și dezvolta treptat o legătură mai profundă cu cultura locală. Modelul este construit complet pe experiența vizitatorului sustenabilă și pe păstrarea valorii la nivel local.

Noua Zeelandă aplică una dintre cele mai avansate practici de sustenabilitate în turism. Țara a făcut un pas radical, unic în lume: râul Whanganui, muntele Taranaki și pădurea Te Urewera au fost învestite cu personalitate juridică. Astfel, mediul natural nu mai este doar o zonă protejată, ci un „partener de viață” egal, ale cărui interese pot fi apărate legal.

Elementul central al gestionării turistice este Tiaki Promise, care cere vizitatorilor să „aibă grijă de Noua Zeelandă” — să respecte comunitățile, să protejeze ecosistemele și să lase o amprentă pozitivă. Afacerile pot adera la acest standard prin măsuri de sustenabilitate comparabile. Exemplul Noii Zeelande arată că turismul gastronomic nu poate fi separat de natură: doar astfel se poate înțelege cu adevărat legătura dintre peisaj, sol și hrană.

În Norvegia, gastronomia și natura au fost combinate într-un mod aventuros prin Secret Supper Society. Conceptul constă în faptul că locația este dezvăluită oaspeților doar în ziua evenimentului, cu câteva ore înainte de cină, prin coordonate GPS. Locația poate fi o peșteră, o cabană abandonată pe malul mării sau un mic golf înconjurat de coloane de bazalt.

Meniul se bazează întotdeauna pe ingrediente colectate în ziua respectivă din împrejurimi. Cina devine astfel o aventură apropiată de natură, un ritual comunitar și o experiență gastronomică de înaltă clasă. Modelul subliniază că surpriza, povestea și interacțiunea sunt astăzi la fel de importante în turismul gastronomic ca și mâncarea.

În Italia, în ultimii ani, a apărut un nou val al conceptului de chef’s table, care se bazează pe relația personală și pe o privire din culise asupra experienței gastronomice. De exemplu, Piazza Duomo Alba a creat o „immersive room” elegantă și izolată, unde oaspeții primesc preparatele și poveștile direct de la chef. Ristorante Berton din Milano oferă o cameră semi-închisă, iluminată discret, numită „Carrozza”, pentru o experiență intimă. Pepe in Grani din Campania întâmpină oaspeții într-o cameră mică, cu propriul cuptor, unde aceștia pot asculta direct de la Franco Pepe poveștile pizzelor sale.

Aceste experiențe redefinesc luxul gastronomic: mai puțini oaspeți, mai multă atenție și o narațiune personală devin purtătoarele valorii.

În SUA, turismul gastronomic se bazează din ce în ce mai mult pe ritualuri comunitare. Se creează grupuri tematice și spații comunitare în care mâncarea devine atât identitate culturală, cât și conexiune socială. Indigenous Food Lab transmite cunoștințele despre bucătăria indigenă americană prin gătit comunitar și programe educaționale. În New York, cinele pop-up Babetown creează o comunitate incluzivă, dedicată în special grupurilor marginalizate.

Aceste forme depășesc experiența clasică de „restaurant”: prin participare, gătit împreună și povestire, gastronomia devine o rețea socială. Acest model este extrem de inspirațional pentru destinațiile care doresc să construiască turism sustenabil pe baze comunitare.

Regiunea Ogliastra–Barbagia din Sardinia este prima Blue Zone identificată în lume, unde longevitatea remarcabilă este atribuită dietei locale, vieții comunitare, mișcării și traiului aproape de natură. Regiunea a transformat această moștenire într-un produs turistic unic.

„Percorso dei Centenari” este un traseu care traversează sate și peisaje, conectând opriri, spații comunitare, grădini și izvoare — toate locurile simbolice pentru o viață lungă. Furnizorii locali oferă „trasee ale longevității” în grupuri mici, incluzând cursuri de gătit, colectare de plante medicinale, mese comunitare și evenimente muzicale tradiționale. Modelul combină turismul de sănătate, patrimoniul cultural și sustenabilitatea bazată pe ruralitate.