Viitorul turismului depinde de 3 cuvinte – dar majoritatea nu le acordă atenție

Articolul abordează trei teme ca un pachet, deoarece, potrivit autorului, acestea oferă împreună „stabilitatea umană” a sectorului. Reziliența nu mai este un lux: pandemia de COVID a arătat că, dacă mobilitatea se oprește, și turismul se oprește – de aceea pregătirea (evaluarea riscurilor, scenarii, flexibilitate operațională) trebuie să devină parte a planificării responsabile. Incluziunea nu este doar „un gest frumos”, ci o cerință de bază: nu se mai discută dacă este importantă, ci cum poate deveni norma în funcționarea zilnică. Și apoi sunt competențele: turismul poate necesita capital (avioane, hoteluri, infrastructură), dar, potrivit articolului, este în esență o meserie umană – atenție, conexiune, rezolvarea problemelor, ospitalitate. Autorul subliniază că, în ciuda accelerării automatizării, aceasta este partea care este dificil de mecanizat, motiv pentru care dezvoltarea competențelor reprezintă un avantaj competitiv pe termen lung. 

Articolul nu idealizează: recunoaște că mulți oameni resimt anxietate din cauza schimbărilor (tehnologie, tensiuni sociale, incertitudinea „noii normalități”). Totuși, turismul este văzut ca un punct de intersecție aparte: se bazează pe deschidere, schimb și mobilitate, adică exact pe acele forțe care – dacă sunt gestionate corect – pot atenua polarizarea și întări coeziunea socială. Cheia: adaptarea la schimbare nu trebuie să fie un efort solitar, ci un acord comun despre ce ar trebui să fie „noua normalitate”, iar pentru aceasta sunt necesare spații profesionale de tip platformă.

Una dintre cele mai puternice secțiuni este foarte practică: coloana vertebrală a turismului o reprezintă IMM-urile, dar acestea au cel mai puțin timp, personal și tampon financiar pentru procesul de „încercare–eroare–îmbunătățire”. Dacă transformarea este urgentă (digitalizare, sustenabilitate, noi reguli, noi așteptări), IMM-urile nu își pot permite trei-patru drumuri înfundate. 

Potrivit autorului, de multe ori nu lipsesc soluțiile bune, ci faptul că rămân blocate într-un cerc închis, prea tehnic, prea academic. Un antreprenor care gestionează activitatea zilnică nu va citi materiale dense, chiar dacă este de acord cu obiectivele. De aceea este nevoie de „traducere”: formate mai simple, limbaj accesibil și canale prin care actorii sunt deja prezenți. Rețeaua amplifică mesajul, mesajul atrage noi actori, iar noii veniți îmbunătățesc munca în comun.

Este foarte interesantă schimbarea de limbaj subliniată în articol: când folosim formularea „turism dezechilibrat” în loc de „supraturism”, dezbaterea devine mai puțin simplistă, evitând conflictul „vizitatori vs. localnici”. Accentul se mută pe esența diagnosticului: de multe ori nu turismul în sine este problema, ci concentrarea – o presiune prea mare în anumite locuri și perioade, urmată de intervale lungi de subutilizare. O definiție mai precisă face ca soluțiile să fie mai clare (management, distribuirea sarcinilor în timp și spațiu, reglementare, comunicare). 

Dacă ar trebui să rezumăm într-o propoziție: temele „soft” ale turismului sustenabil (competențe, incluziune, pregătire) sunt, de fapt, factori „hard” de competitivitate. În perioada următoare, vor avea succes cei care:

• planifică în avans pentru întreruperi, în loc să reacționeze haotic ulterior (reziliență),

• transformă incluziunea într-un standard operațional, nu într-un subiect de campanie (incluziune),

• dezvoltă competențele umane, deoarece experiențele autentice se nasc din acestea (competențe),

• oferă IMM-urilor soluții scurte, clare și aplicabile, nu doar strategii,

• și comunică astfel încât „tranziția” să nu rămână doar un document, ci să devină rutină zilnică.

Sursă: EU Tourism Platform – People of the Platform: putting skills, resilience and inclusion at the heart of tourism’s next chapter (13 ianuarie 2026).