Gara de Est

În ultima treime a secolului al XIX-lea, gările terminale existente din Pesta nu mai puteau face față creșterii rapide a traficului de pasageri și mărfuri. Căile Ferate Regale Maghiare (MÁV) au decis astfel construirea unei noi stații centrale.

• Proiectarea și construcția: Construcția a început în 1881, la capătul de atunci al Străzii Kerepesi. Planurile au fost realizate de arhitectul Gyula Rochlitz și inginerul de poduri János Feketeházy.

• Inaugurarea: Gara a fost deschisă traficului pe 16 august 1884, inițial sub numele de Casa Centrală de Plecare. La acea vreme, era considerată una dintre cele mai moderne terminale feroviare din Europa, cu iluminare electrică și sisteme mecanice avansate de schimbare a macazurilor.

• Schimbarea numelui: Numele actual, Gara de Est, a fost atribuit în 1892, făcând referire atât la poziția geografică, cât și la liniile feroviare care plecau de aici spre Transilvania și Balcani.

• Renovări: Clădirea a suferit daune semnificative în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a fost restaurată. În urma lucrărilor de renovare din ultimii ani, nivelul subteran a fost complet modernizat, s-a creat un centru pentru pasageri și accesul la peroane a fost adaptat pentru persoanele cu mobilitate redusă.

Arhitectura Gării de Est este unul dintre cele mai frumoase exemple naționale de stil historicist, îmbinând eclecticismul și neorenașterea. Aspectul său impunător a fost conceput pentru a demonstra puterea statului și a companiei feroviare.

Cea mai impresionantă parte a gării este hala uriașă cu structură metalică ce acoperă liniile, proiectată de János Feketeházy.

• Dimensiunile structurii: Hala are o lungime de 144 de metri, o lățime de 42 de metri și o înălțime de 25,5 metri. La momentul construcției, era cea mai mare structură de acest tip din țară.

• Lumina și spațiul: Datorită suprafețelor mari de sticlă, hala este inundată de lumină naturală, simbolizând modernitatea și triumful tehnologic al secolului al XIX-lea.

Fațada principală, orientată spre Piața Baross, are o înălțime de patruzeci și trei de metri și amintește de un arc de triumf, primind călătorii care sosesc în oraș.

• Decorațiuni sculpturale: În partea superioară a fațadei, deasupra ferestrei mari semicirculare, se află un grup sculptural alegoric reprezentând energia aburului și transportul (opera lui Gyula Bezerédi). În nișele de lângă intrare, se află statuile în mărime naturală ale doi pionieri renumiți ai căilor ferate și ale mașinilor cu aburi, George Stephenson și James Watt.

În aripa nordică a gării se află fosta sală de bilete pentru plecări, care astăzi este unul dintre cele mai frumoase spații interioare ascunse ale capitalei. Sala este decorată cu fresce monumentale realizate de doi dintre cei mai renumiți pictori maghiari ai epocii, Károly Lotz și Mór Than, ilustrând alegorii ale transportului, comunicațiilor și artelor.

Gara de Est nu este doar un monument arhitectural, ci și un pilon central al călătoriilor sustenabile și ecologice (Slow Travel) în Ungaria. Prin electrificarea liniilor feroviare și utilizarea trenurilor moderne, gara oferă conexiuni directe, cu o amprentă de carbon redusă, către marile orașe din Europa Centrală și de Vest (Viena, München, Zurich, Praga, Berlin).

• Acces ecologic: Gara este accesibilă din centrul Budapestei în câteva minute, fără a folosi mașina. Oferă puncte de transfer directe către liniile de metrou M2 și M4, liniile de tramvai 4 și 6, precum și către numeroase linii de troleibuz și autobuz.

• Informații pentru vizitatori: Clădirea gării și centrul pentru pasageri sunt complet accesibile persoanelor cu mobilitate redusă. Sala Lotz și hala principală pot fi vizitate gratuit, fără achiziționarea unui bilet, fiind un punct de plecare excelent pentru un tur arhitectural sustenabil al Budapestei.

În fața intrării principale a gării, în centrul Pieței Baross, se află statuia monumentală din bronz a lui Baross Gábor (1848–1892), care formează o unitate inseparabilă cu palatul feroviar. Baross, numit de contemporanii săi „ministrul de fier” datorită capacității sale de muncă excepționale și reformelor necruțătoare, a modernizat întreaga infrastructură națională ca ministru al lucrărilor publice și transporturilor: a naționalizat căile ferate, a introdus sistemul tarifar zonal, a dezvoltat portul Fiume și a reglementat Porțile de Fier. Fosta Casă Centrală de Plecare a fost redenumită Gara de Est în anul morții sale, 1892.

Statuia, realizată de sculptorul Antal Szécsi și arhitectul Ede Mayer, a fost inaugurată inițial în 1898 și este un monument clasic, de stil historicist. Statuia din bronz, în mărime naturală, îl înfățișează pe politician într-o postură impunătoare, purtând uniforma ministerială de epocă, cu faimoasele sale documente de dezvoltare feroviară în mâna dreaptă. Basoreliefurile de pe soclu simbolizează muncitorii feroviari și geniul inginerești. Deși statuia a fost mutată de mai multe ori în timpul lucrărilor de construcție a metroului și a reamenajărilor pieței, în urma ultimei reorganizări a fost amplasată din nou într-un loc demn, chiar în fața fațadei principale, primind călătorii care sosesc pe calea ferată sustenabilă.

- Conținut editorial -