Cetatea lui Samson

Cetatea de pământ din epoca arpadiană, cunoscută sub numele de Cetatea lui Samson, apare pe harta lui András Paulovics din 1789, însă sursele anterioare nu o menționează. Conform unei legende populare, numele cetății este legat de un conducător de tâlhari pe nume Samson. În perioada otomană, aici se afla ascunzătoarea unui conducător de tâlhari numit Samson, care a provocat multe pagube turcilor și a ucis mulți dintre ei. Sub pământ exista o pivniță adâncă unde își depozita comorile. Însă, în acea pivniță subterană se putea intra doar prin trunchiul gol al unui salcie ciuntită care creștea pe malul Crișului. În 1964, arheologul Júlia Kovalovszki, originară din Doboz, a determinat extinderea cetății în timpul săpăturilor sale. Cetatea lui Samson este formată din două părți, o cetate interioară și una exterioară. În una dintre secțiunile sale de săpături, Júlia Kovalovszki a descoperit rămășițele unui turn de poartă care asigura trecerea prin valul de pământ bătut. În 2006, pe locul turnului de poartă a avut loc o cercetare arheologică de verificare, sub conducerea arheologilor Dr. Mária Béres și András Liska. Ca rezultat al săpăturilor, a fost descoperită o parte necunoscută anterior a turnului de poartă documentat de Júlia Kovalovszki și au fost colectate informații despre structura valului de pământ. Locuitorii satelor din acea perioadă, în special în prima etapă a epocii arpadiane, ar fi putut folosi cetatea lui Samson, construită într-un colț protejat al Crișului, ca adăpost temporar.